Numitorul comun al lucrărilor mele este culoarea în sine, aceasta putându-se deasemenea constitui ca referinţă pentru înţelegerea demersului pictural, atât din punct de vedere tehnic cât și stilistic. Am fost în permanenţă interesat de tematica culorii. Portretul, un subiect complex de-a lungul istoriei, suferă mutaţii cromatice, încălcările formelor duc spre o zonă axată pe hazard, impact ulterior sau elementul surpriză. Pictura mea devine un obiect independent rupând suprafaţa rugoasă, prin exfolierea straturilor de hârtie, în cele din urmă travesând suprafața neregulată. Desenând negativul pe spatele pânzei sau al hârtiei, întărind aceste impulsuri, inciziile încep sa apară ca linii de forţă, ca forme bine definite, şi în cele din urmă "corecte".